Articole

De ce consiliere psihologica in loc de training?

Daca munca inseamna stres inseamna ca ceva nu faci bine!

Daca faci parte dintr-o organizatie sau un grup de munca, indiferent de marime, mai mult ca sigur la un moment dat ai participat fie la un training, fie la un teambuilding. Ambele sunt experiente utile din care inveti fie sa comunici mai bine, fie afli despre anumite abilitati care pot creste productivitatea la job, fie participi la diverse exercitii in afara task-urilor cotidiene, alaturi de colegii tai pentru a sparge monotonia si a creste spiritul de echipa.

Intr-un cuvant inveti sa devii mai eficient la locul de munca.

Insa cat din ce ai invatat la training ai reusit sa si aplici la locul de munca sau in viata personala?

Conform studiilor in aceasta directie, rata de aplicabilitate pe termen lung este sub 30%. Nu este de ajuns sa-ti imbogatesti cunostintele si sa faci cateva exercitii practice timp de 2-3 zile.

Pentru a efectua o schimbare durabila, menita sa-ti imbunatateasca viata profesionala si personala este important in primul rand sa integrezi si adaptezi noile practici in viata de zi cu zi si apoi sa le aplici in mod constant. Ca noile abilitati sa poata fi implementate pe termen lung trebuie in primul rand sa atinga si sa influenteze in mod pozitiv  aria personala.

Motivatia personala de optimizare a vietii tale de dupa munca te face sa lucrezi mai cu spor si cu mai multa energie.

Consultanta sau consilierea psihologica include beneficiile unui training sau teambuilding, insa aduce in plus acea legatura intre motivatia interioara pentru schimbare si motivatia exterioara obtinuta la locul de munca.

Consilierea psihologica ia in considerare persoana ca intreg, si nu priveste omul doar din perspectiva de profesionist care tebuie sa-si imbunatateasca productivitatea. Atunci cand vii la locul de munca vii cu tot ceea ce reprezinti tu, in momentul respectiv, incluzand sentimente, ingrijorari, tristeti si bucurii. Se spune ca atunci cand esti la job esti doar in rol de profesionist iar viata personala trebuie lasata acasa, insa acest lucru nu numai ca este foarte dificil de realizat, dar este si nerealist. Nu te poti separa de ceea ce esti tu doar pentru a munci mai productiv. In acelasi timp, aceasta scindare poate atrage dupa sine si alte rezultate posibile, cum ar fi: lasi viata personala acasa, te concentrezi doar pe munca ta, esti eficient la job, dar devii nefericit la nivel personal, fapt care oricum va avea repercursiuni si in plan profesional, ajungand tot la productivitate afectata. Rezultatul este nesatisfacator atat la nivel personal cat si profesional.

Ce-ar fi ca in loc sa incerci sa-ti separi viata personala de cea profesionala cand esti la locul de munca, sa ajungi sa te simti implinit si satisfacut la nivel personal si sa aduci aceasta implinire si in viata profesionala? Pare greu de crezut, insa nu este imposibil. Pentru asta este nevoie totusi sa depui un oarece efort. Insa, daca esti dispus sa faci efortul in fiecare dimineata sa mergi la un job unde nu te simti implinit dar de la care obtii anumite avantaje, atunci cu siguranta iti vei gasi energia necesara pentru a descoperi si activa resursele interioare care sa te faca sa te simti implinit si mai fericit.

Inainte sa fim angajati, suntem fiinte umane si daca invatam sa ne ascultam nevoile si sa le acordam importanta cuvenita atunci munca devine o placere, sau cel putin mai usoara.

Prin consiliere psihologica poti sa-si descoperi adevaratele nevoi si iti poti amplifica si folosi resursele in directia dorita, indiferent ca vorbim despre obiective profesionale sau personale.

Romelia Marcu
Consultant specializat pe relationarea umana, consilier si psihoterapeut

Viata inseamna crestere!

Zilele trecute mi-am propus sa fac un mic studiu intreband diferite persoane ce inseamna pentru ei cuvantul “crestere”. Unii mi-au raspuns direct ca acest cuvant ii duce cu gandul la copilarie si la trecerea spre viata de adult, altii au legat acest cuvant de viata profesionala si au afirmat ca pentru ei rezultatul cresterii este “o situatie mai buna”; altii mi-au spus ca a creste inseamna a dobandi un statut mai bun si a castiga mai multi bani; au fost si persoane care au rapsuns ca pentru ei a creste inseamna a porni pe un drum, “a sti ce vrei de la viata”.

Fiecare raspuns are partea lui de adevar, insa luate separat, oricare dintre rapsunsuri este limitativ.  Cresterea nu se reduce doar la procesul de maturizare fizica, nu se refera doar la crestere profestionala sau materiala si nici nu este suficient sa stii ce vrei ca sa ajungi acolo.

Pentru a contura sensul complet este necesar sa privim procesul de crestere pe toate planurile in care acesta actioneaza:

·         In plan fizic – corporal – cresterea inseamna intregul proces de dezvoltare si transformare prin care corpul nostru trece continuu pe tot parcursul vietii;

·         In plan profesional – cresterea inseamna dezvoltare inca din anii de scoala si pana in momentul in care activam tot mai putin in aceasta directie;

·         In plan financiar – cresterea inseamna drumul spre autonomie;

·         In plan personal – cresterea inseamna procesul de maturizare constanta prin care reusim sa intelegem fiecare experienta si interactiune ca pe o lectie plina de sensuri, traind in echilibru, atat cu noi insine, cat si cu cei din jur;

·         In plan spiritual – cresterea inseamna descoperirea si integrarea acelor parti profunde din noi care ne fac sa ne simtitm intregi si pe drumul propriei deveniri;

Poate va intrebati de ce am tinut sa redau sensul complet al acestui cuvant? Ei bine, pentru simplu fapt ca intregul reprezinta mai mult decat suma partilor. Cu alte cuvinte, atunci cand avem in vedere cresterea noastra pe toate aceste planuri in paralel, abia atunci suntem capabili sa ne bucuram de o arie mai vasta de beneficii in urma unei singure actiuni. Tot atunci lucrurile par sa vina de la sine si sa se intample fara prea mult efort.

Ca orice incercare ce are “hopul” ei, si cresterea poate implica frustrare, insa odata ce am trecut prin aceasta etapa, putem sa ne bucuram de beneficiile ei. De exemplu, cand eram copii si ne cresteau dintii, am trecut prin momente de durere, adica frustrare, insa odata crescuti, ne-am putut bucura o viata de beneficiile acestui proces.

Exista cu siguranta si persoane care cred ca pot sa isi aleaga doar unul din acest planuri si sa se bucure de roadele cresterii doar in acest sens. De acord cu ei, pana la urma fiecare este liber sa-si urmeze propriile alegeri, insa ceea ce nu ar trebui neglijat este faptul ca de multe ori cand alegem doar un lucru din 3 pe care le-am putea avea, factorii decizionali nu tin doar de lucrul ales, ci si de celelalte 2 lucruri respinse. Prin urmare, a respinge cresterea pe unul dintre planuri, poate fi de multe ori semnul unui blocaj.

In momentul in care inaintam prea departe pe unul din planuri si lasam in urma cresterea pe alt plan intervin blocajele. Pentru a fi capabil sa le deblocam  si sa punem din nou toate resursele in miscare este necesar sa intelegem mai intai ce anume a dus la acel blocaj. Insa despre blocaje promit sa vorbim ulterior.

Multe dintre dorintele oamenilor din ziua de azi se regasesc in sfera materialismului “imi trebuie o masina noua”, “vreau mai multi bani”, “ne trebuie o casa mai mare”, “ai nevoie de un job mai bun ca sa poti tine o familie”.

Nu zic ca a-ti dori ceva concret este ceva rau, dimpotriva, o mai buna vizualizare a unei dorinte, te poate aduce mai aproape de indeplinirea ei.

Ma intreb insa cand a fost ultima oara cand ti-ai dorit o crestere si in plan personal? Cand a fost ultima oara cand ti-ai spus:

- “am nevoie sa imi dezvolt abilitatile de comunicare?”

- “am nevoie sa fiu mai eficient in ceea ce fac pentru a castiga mai mult timp”

- “vreau sa-mi fac auzite parerile fara a-i supara pe altii”.

La Centrul ReUnio poti invata cum sa acorzi atentie si acestor factori, cum sa iti dezvolti acele aptitudini care te pot ajuta in viata de zi cu zi, cum sa descoperi ce resurse exista in interiorul tau pe care nu le-ai folosit niciodata.

In acest fel vei reusi sa iti optimizezi cresterea pe toate planurile si sa te bucuri de beneficiile ei in orice moment.

Nu te limita la "am o viata ok, ma descurc", ce-ar fi sa "am o viata grozava!"

   Andreea Dumitriu

consultant in resurse umane si consilier psihologic

Responsabilitatea, culpabilitate sau eliberare?

In ultima vreme am avut ocazia sa aud tot mai des cuvantul "responsabilitate" si mi-am propus sa ii acord putin mai multa atentie si mai ales sensurilor cu care acesta este perceput.

Conform explicatiei din DEX "responsabilitatea" inseamna "Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele."

Din pacate, in cele mai multe dati, acest cuvant este folosit cu o conotatie mai putin pozitiva ("cine este responsabil pt asta?") fiind asociat cu un alt cuvant si anume "vina" / "culpa" - "a cui este vina?"

Din aceasta asociere cei mai multi dintre noi am dedus ca a fi responsabil inseamna de fapt a fi vinovat de ceva (actiune, eveniment, rezultat) ceea ce a dus mai departe la o dispersare tot mai mare a responsabilitatii.

Responsabilitatea ajunge astfel de multe ori sa fie un lucru de evitat, mai degraba decat de asumat.

Nu intamplator ne regasim astazi intr-un context politic in care toata lumea cauta vinovati si tot mai putini se concentreaza pe partea lor de contributie, intr-un sens sau altul, altfel spus, pe partea lor de responsabilitate.

O alta abordare a responsabilitatii este cea a supraincarcarii cu diferite sarcini care nu ne apartin, insa dintr-un motiv sau altul, constient sau inconstient, alegem sa ni le insusim. Avem aici de-a face cu o paleta variata de persoane, de la"workoholici" pana la persoane care pur si simplu cred ca le pot face pe toate.

Ceea ce s-a pierdut in tot acest context este adevarata valoare a cuvantului "responsabilitate".

Calitatea de a fi responsabil, nu numai ca iti ofera cea mai mare parte din actiune si decizie, insa in acelasi timp poate fi eliberatoare, dand la o parte toate acele lucruri sau sarcini care nu iti apartin.

Analizand cuvintele care vin in componenta "responsabilitatii" ajungem la concluzia ca de fapt "respons - abilitatea" inseamna abilitatea de a raspunde, mai concret, a accepta sau a-ti asuma ca raspunsul pe care il dai sau reactia pe care o ai, iti apartine.

Responsabilitatea este acea calitate care ne ajuta sa ne definim granitele in relatiile cu ceilalti, altfel spus "unde ma termin eu si de unde incepi tu" fapt ce ajuta mai departe in formarea identitatii de sine.

Pentru a fi capabil sa cream relatii sanatoase este foarte important sa tinem cont de acest aspect.

Daca reusim sa fim responsabili in adevaratul sens al cuvantului atunci vom reusi sa ne eliberam de culpabilitate ("Trebuia sa stiu ce are nevoie" in loc de "este responsabilitatea ei sa imi comunice acest lucru"), asteptari nefondate ("ar fi trebuit sa faci asta pentru mine" in loc de "am nevoie sa ma ajuti, o poti face?") si mai ales necomunicate ("nu trebuie sa iti spun eu, ar trebui sa le observi tu" in loc de "iti spun ce este important pentru mine si as aprecia daca ai tine cont de asta"), de manipulari ("daca ma iubeste n-o sa mai iasa la bere cu baietii" in loc de "ma simt nesigura cand iese la bere cu baietii, insa nesiguranta este a mea") si vom ajunge sa ne concentram pe ceea ce conteaza cel mai mult, de unde pleaca toate si anume "noi".

Abia in acel moment toate energiile noastre vor fi focusate si indreptate spre o directie constructiva.

Nu este ploaia de vina ca tu esti trist!




                                                                         Andreea Dumitriu
                                                consultant in resurse umane si consilier psihologic